Astazi mi-au fost deschisi ochii referitor la compozitie si mesaj. Asa ca am revenit asupra unei lucrari de anul acesta pe care am incercat sa o corectez si sa o pun in valoare mai bine… Rezultatul e mai jos.
Multumesc Becky! 
Sirnea HDR foto - Catalin Colniceanu studioul fotografic CoolCat
Mi se intampla tot mai des si tocmai asta m-a facut sa iau decizia sa scriu acest articol. Pentru ca sunt o multime de persoane care nu inteleg ca munca de fotograf este la fel de importanta ca oricare alta meserie si trebuie tratata si respectata ca atare.
Recent, unul dintre mizeriile de ziare care si-au facut aparitia pe scena publicatiilor de scandal (am sa ii spun “Pam-Pam” pentru ca nu merita sa ii citez numele exact) imi tot publica fotografii fara a avea macar bunul simt sa treaca sub ele sursa. De copyright nu mai vorbesc…
Am sa exemplific mai joc cu linkuri catre fotografiile respective, apoi am sa va impartasesc opinia uneia dintre fetele care au pozat iar la final am sa lamuresc pentru toata lumea (mai ales pentru fetele care doresc sa imi pozeze pe viitor) ce inseamna drepturile de autor si cam ce conduita ar trebui sa aiba vis-a-vis de fotografiile pe care am amabilitatea de ale pune si la dispozitia lor.
http://www.cancan.ro/miss-cancan/ionela-popescu/
http://www.cancan.ro/miss-cancan/andreea-ioana-serban/
http://www.cancan.ro/miss-cancan/madalina–mitu/
In urma cu ceva timp am ramas surprins la modul neplacut sa imi recunosc una din fotografii afisata pe prima pagina in Pam-Pam si comentata (evident) la modul negativ in celebra emisiune “In gura presei”. Nimic de zis, numeni nu a avut pretentia ca fotografia respectiva se vrea a fi o opera de arta, plus de asta era rupta din context (era facuta in cadrul sedintei foto cu Audi R8) si mai presus de orice era publicata fara acordul meu. Tocmai din acest motiv exista legea drepturilor de autor. Lege despre care respectiva publicatie se preface ca nu are cunostiinta. La fel si fetele care au pozat pana acum si au aparut in revista OK SBC. Special pentru acestea am sa detaliez putin ce inseamna aceasta lege a drepturilor de autor: faptul ca ti-ai dat acordul sa pozezi pentru un concurs (in mod gratuit) nu te face posesorul de drept al fotografiilor. Acesta (posesorul) sunt eu si numai eu. Revista OK SBC primeste drept de copyright pentru o singura aparitie. In caz ca se doreste re-publicarea fotografiilor se cere din nou drept de folosiinta. In niciun caz de proprietate.!!!
In mod normal domnisoarele respective ar trebui sa primeasca doar fotografiile care apar in revista si acestea fara permisiunea de a le folosi sau publica in vreun fel. Asa lucreaza toti fotografii si se pare ca asa trebuia sa lucrez si eu inca de la inceput. Dar din moment ce cu majoritatea celor care au pozat s-au legat relatii de prietenie am considerat ca pot insa sa trec cu vederea si le-am pus la dispozitie fotografiile respective cu mentiunea verbala (de fiecare data) ca atunci cand le afiseaza pe situri gen netlog, hi5, facebook, etc sa mentioneze copyrightul tocmai pentru a se evita astfel de situatii neplacute. Evident ca aceasta cerinta a fost respectata de foarte putine ori… evident ca am trecut cu vederea. Dar de aici si pana la a vedea fotografiile publicate in Pam-Pam este o cale foarte lunga.
Tin sa le reamintesc respectivelor domnisoare ca mizeria aceea de ziar face bani de pe urma acestor fotografii. Mi s-a replicat ca nici ele nu au fost platite pentru respectivele aparitii si chestionat ca eu de ce ridic pretentii din moment ce au pozat gratuit pentru revista OK SBC.
Nu ma intereseaza si nu vreau sa stiu daca faceti sau nu bani din treaba asta!!! Nici eu nu castig nimic in afara de experienta si notorietate (deocamdata) dar nici nu sunt de acord ca altii sa beneficieze gratuit de roadele muncii mele (si stiti foarte bine cat efort se depune la o astfel de sedinta foto).
Tin sa mentionez pentru ultima oara ca aparitia in revista OK SBC s-a facut cu acordul vostru, stiati de la inceput ca nu sunteti remunerate si ca singurul castig este notorietatea sau premiul final in cazul in care castigati respectivul concurs. Asta nu va face proprietari asupra fotografiilor. Iar din moment ce eu am avut bunul simt ca tot ce am publicat sa fie prelucrat si sa nu va lezeze imaginea cer putin respect pentru munca mea…
Iar ca sa fiu mai explicit – situatia in care ma aflu acum este exact situatia unui pictor – sa luam exemplu Monalisa lui Leonardo da Vinci, credeti ca Monalisa i-a cerut lui Leonardo coproprietate asupra celebrului tablou pentru faptul ca a pozat pentru el? Fie a fost remunerata pentru acest lucru, fie a facut-o benevol!!! Drepturile exclusive au fost insa ale lui Leonardo sau ale celui care a comandat respectivul tablou 
Am sa public mai jos cateva extrase din legea drepturilor de autor. Sper ca pe viitor astfel de intamplari neplacute sa fie evitate. Nu port ranchiuna nimanui – singurul vinovat sunt doar eu din moment ce nu mi-am luat toate masurile ca aceste situatii sa nu apara!!!!
Copyright sau dreptul de autor reprezinta ansamblul prerogativelor, inclusiv dreptul exclusiv de a reproduce, distribui, executa, afisa, sau de licenta, de care se bucura autorii ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la operele create; institutia dreptului de autor este instrumentul de protectie a creatorilor si operelor lor.
Dreptul de autor apare automat odata cu creatia sau opera dar in cazul unei valorificari comerciale sau a unor dispute trebuie furnizate dovezi legale certe asupra momentului creatiei.
Copyright-ul da proprietarului dreptul exclusiv asupra prorietatii intelectuale de a reproduce, distribui, executa, afisa, sau de licenta de munca sa ca rezultat al unui efort creativ independent. Proprietarul primeste de asemenea, dreptul exclusiv de a produce sau licentia si derivate sale de lucru.
Copyright-ul protejeaza orice tip de design, opere literare, artistice, dramatice, muzicale sau documente, muzica, site-uri web, software, design-uri, logo-uri, opere de arta, ilustratii, picturi, fotografii, scripturi, carti, manuscrise, poezii, filme, jocuri, programe TV.
Legea completa (si extrem de explicita o puteti gasi cu ajutorul google)
Cu amabilitatea www.wikipedia.org:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_dreptului_de_autor
Later edit: in urma sesizarilor facute catre respectiva publicatie fotografiile au fost retrase de pe website cu promisiunea ca nu vor fi republicate. Pagubele raman, important este ca mi-am invatat lectia! Promit sa nu mai dau posibilitatea si altora sa profite…
foto Audi R8 auto review
Audi R8 4.2 quattro R-tronic
text: Cătălin Colniceanu
foto: Cătălin Colniceanu – studioulfotografic.wordpress.com
locaţie: STRABAG AG – Asphalt Plant, Mihăeşti, DN64
Era timpul ca Audi să pătrundă în rândul automobilelor puternice, aşa zisele supercar, automobile care au lăsat urme proeminente asupra generaţiilor de şoferi din momentul în care au apărut. Pentru că orice generaţie visează la maşini precum Jaguar, Lamborghini, De Tomaso sau mai nou un supercar precum Bugatti. Spun asta pentru că în ultima perioadă am observat un trend ascendentatât în volumul vânzărilor cât şi cel mai important aspect, în calitatea designului şi a construcţiei.
Îmi amintesc cu plăcere de primul Audi la care am visat. Se întâmpla în 1997, pe atunci abia începuse nebunia importurilor de maşini din Germania, era un Audi 80. Încă mai persistă în minte combinaţia de verde închis a caroseriei cu pielea crem din interior, ceva fabulos pentru generaţia Dacia 1310 la acea vreme. M-a fascinat în mod deosebit forma exterioară cu volumele bine definite, dar suficient de rotunjite cât să gâdile plăcut ochiul. Dar fascinaţia s-a oprit aici pentru că în afară de Audi TT, până la recentul A5 şi superbul R8 nimic nu mi-a atras atenţia în mod deosebit din gama Audi. Poate sunt eu pretenţios, poate deja înjurăturile posesorilor de Audi se îndreaptă către urechile mele, dar îmi asum riscul de a pune punctul pe i. Nu contest valorile unei mărci de top precum Audi, prefer doar să fiu sincer pentru că aşa cum am promis în primul auto-review, sinceritatea este caracteristica de bază cu care am pornit la drum.
Acum că am terminat introducerea şi am reuşit să creez o oarecarea stare de tensiune şi suspans (cică ăsta ar fi punctul de start al oricărui articol bun) nu pot să spun decât:
RELEASE THE BEAST!!!!!!
Pentru că ce cuvânt ar fi mai potrivit pentru a descrie un supercar? Cum ar suna: „Release the beauty“? Un pic gay, nu? ) Departe de noi acest gând. N-aş putea compara condusul unui R8 decât cu o partidă de sex hetero. Şi când spun partidă mă refer la maratonul ăla sexual de o noapte. Cu toţii am avut parte de unul nu? Nu? Ei lasă, nu te îngrijora că vine el! Şi ca să închei acest capitol oarecum jenant (mai sunt şi pudici printre noi) am să spun că cu siguranţă condusul unui R8 te va transforma într-un tip destul de dorit de femei şi invidiat (şi când spun invidiat mă refer la invidie de cea mai pură concentraţie) de bărbaţi. Pentru că R8 se traduce prin 100% adrenalină şi hormoni (pentru exemplificare vă invit să urmariti articolul de dinainte să vă convingeţi de puterea de atracţie a acestui superb exemplar).
Audi R8 foto, auto review, photo, wallpaper, poster
Spicuiesc din caseta tehnică şi am să încep cu datele pe care le aşteptaţi încă de la începutul articolului: motorul este un 4.2 (4163cmc) pe benzină, ce produce 420 CP la 7800rpm şi atinge suta in 4,6 secunde. Cuplul maxim de 430Nm este atins undeva in plaja 4500-6000 ture, cu menţiunea că 90% din cuplu este livrat deja de la 3500 de ture.
Transmisia R tronic este derivată din transimisia unui supercar cu pedigree – Lamborghini Gallardo, evident R8 fiind echipat cu padele pentru schimbul vitezelor de pe volan. La fel de inspirată (de la modelele Ferrari) este şi partea din spate a maşinii, motorul putând fi admirat printr-un geam protector care are si scopul de a prelua căldura degajată (se ştie că in condiţii de utilizare intensiva vopseaua de pe o capota clasică ar fi în pericol de a sări).
foto Audi R8 auto review, wallpaper, photo
Ţinuta de drum este excelentă (la ce v-aţi fi aşteptat de la un supercar?) datorată în totalitate realizărilor inginerilor de la Audi. Din ele amintim: masa totală maşinii de numai 1565 kg , scăzută în mod evident prin utilizarea unei tehnologii revoluţionare de imbinare a structurii ASF (Audi Space Frame) din elemente de aluminiu extrudat, ce a permis o greutate totală a acesteia de 210kg, repartiţia greutăţii faţă-spate cu un raport 56/44, apropiat de cel ideal 50/50, tracţiunea quattro ce repartizează 35% din cuplu către roţile din faţă reuşind să pastreze caracterul sportiv al maşinii, menţinând-o în aceelaşi timp stabilă pe şosea, forma aerodinamică asociată cu eleronul automat şi difuzorul de aer care lipesc practic maşina de asfalt in curbele strânse luate cu viteze mari.
foto Audi R8 auto review, wallpaper, photo
Condusul unui R8 este polivalent pentru că avem de a face cu o maşină sportivă, agresivă garnisită însă cu dotări de lux. În drumul pe care l-am făcut mă aşteptam să descopăr o maşină gălăgioasă, nervoasă, greu de controlat, aşa cum îmi imaginam eu că trebuie să se prezinte o sportivă. In schimb am avut parte de lux şi eleganţă şi de o silenţiozitate la interior ieşită din tipare. Nu aceelaşi lucru se poate spune şi despre exterior, maşina chiar arată ce poate iar sunetul gutural al motorului de 4.2 litri ţine neapărat să atragă atenţia asupra ta. Este de fapt ca o trâmbiţă care anunţă pe după colţuri intrarea ta fabuloasă.
Audi R8 foto, auto review, photo, wallpaper, poster
Singurul punct slab (şi nu sunt singurul care a spus asta) mi s-a părut a fi direcţia adaptată parcă pentru o domnişoară, extrem de moale şi uneori nesigură. Se poate să fie din cauza cauciucurilor faţă destul de uzate sau a denivelărilor de pe drumurile noastre , dar cititind şi alte review-uri tind să cred că simţurile nu m-au înşelat. Ceea ce mă face să gândesc ca pilotul de teste de la Audi este un tip firav, de înălţimea unui jocheu, fără forţă în braţe. Probabil în timp te obişnuieşti cu aceste mici capricii ale maşinii, dar hei, câţi dintre noi au această ocazie?
Cum spuneam şi la început, designul atât interior cât şi exterior este unul de excepţie, forma lui R8 fiind practic inconfundabilă. Un aspect important de reţinut este că gama de culori este destul de mare pentru o astfel de maşină. Din catalogul pe care l-am primit de la Nurvil s-a evidenţiat în mod special roşul (Brilliant Red) care se pare că mai nou stă bine şi pe altceva decât Ferrari. Despre alb nu discutăm, este deja uniformă.
interior Audi R8 foto, auto review, photo, wallpaper, poster, bord
Ajungând cu descrierea la interior probabil ne-am fi dorit mai multetimp că lucrurile nu sunt atât de simple cum te-ai fi aşteptat. În mod normal când te aşezi în spatele volanului într-o sportivă te aştepţi să faci câteva mişcări de contorsionist. Nu este cazul şi aici. Accesul este facil, spaţiul este extrem de generos permiţând chiar şi introducerea a două genţi de voiaj de dimensiuni medii (disponibile la comandă) sau a unui set de crose de golf (se presupune că eşti pasionat de un astfel de sport din moment ce îţi permiţi să achiziţionezi un R8). Asta penrtu a compensa practic lipsa porbagajului (este disponibil doar un portbagaj frontal de dimensiuni reduse). Finisajele sunt aşa cum ne-am aştepta, de cea mai bună calitate, tavanul din piele Alcantara stând mărturie a luxului interior. Scaunele sunt din piele, electrice, cu multiple posibilităţi de reglare. Panoul de bord este de o simplitate demnă de invidiat dar de fapt ascunde multe posibilităţi de configurare, funcţiile de bază ale maşinii fiind uşor de accesat.Sistemul audio este un „umil“ Bang and Olufsen extrem de bine calibrat cu 7 incinte acustice in standard şi magazie de CD (pentru că muzica bună nu se ascultă din format mp3). Am iubit poziţionarea magaziei de CD-uri, în interiorul habitaclului, între scaune, la fel de mult cum am iubit şi existenţa camerei de luat vederi montată în spatele maşinii ce este de un real folos în cazul parcărilor dificile (traiectoria pe care se înscrie maşina la mersul cu spatele este afişată pe ecranul color de 6.5 inci).
ceasuri Audi R8 foto, auto review, photo, wallpaper, poster, interior
Volanul este îmbrăcat în piele (cum altfel ne întrebăm, doar nu avem de a face cu o sportivă gen Lotus Elise în care până şi aerul condiţionat sau geamurile electrice sunt opţionale), multifuncţional, în 3 spiţe, plat în partea inferioară şi dotat cu padele pentru schimbatul vitezelor (întocmai ca la formula 1).
Computerul de bord are o componentă extrem de utilă – cronometrul digital cu care îţi poţi măsura timpii de accelerare, nu de alta dar e bine să te convingi singur daca banii tăi chiar prind suta in 4,6 secunde . Este disponibil şi un sistem de navigaţie plus cu MMI, cu hărţi digitale 3D, cu opţiunea de a conecta 2 carduri SD în aceelaşi timp sau ipod-ul din dotare (asta ca nu cumva în timp ce mergi cu 300 la oră pe autostradă să ratezi oraşul ăla super cunoscut din Germania, numit Ausfahrt sau Uscita din Italia ) – cunoscătorii ştiu mai bine).
interior Audi R8 foto, auto review, photo, wallpaper, poster
Mă apropii de final cu regretul că timpul scurt nu mi-a permis un test drive amanuntit. Deşi un regret şi mai mare este faptul că după 20 de ani de la revoluţie drumurile din România nu îţi permit să deţii o astfel de „bijuterie“ decât sub forma unui obiect de colecţie.
Aplauze la scenă deschisă pentru Audi!
Pret varianta din test: 143.119 euro (TVA inclus)
Audi R8 4.2 quattro R-tronic poate fi achiziţionat prin:
Nurvil
Str. Ştrandului, nr.52A, 250501, Rm. Vâlcea
Tel. 0250 703 633
Mulţumiri speciale doamnei Amelia Florescu (Marketing şi Comunicare) pentru că a făcut posibil acest drive-test şi şedinţa foto din paginile următoare, domnişoarei Amalia Radu pentru răbdarea din timpul drive-testului, domnului George Otto şi întregii echipe din showroom-ul Audi. De asemenea îi mulţumim domnului inginer Ion Stuparu, directorul staţiei de betoane STRABAG AG pentru că a făcut posibilă şedinţa foto în locaţie.
Alexandru Repan foto, copyright: Catalin Colniceanu
Alexandru Repan foto, copyright: Catalin Colniceanu
Mircea Diaconu foto, copyright: Catalin Colniceanu
Mircea Diaconu foto, copyright: Catalin Colniceanu
Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949, Vlădeşti, Argeş) este un actor şi profesor la Institutul de Teatru I.L. Caragiale, directorul Teatrului „Nottara” din Bucureşti, membru în CNA până în 2004.
A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 şi IATC I.L. Caragiale din Bucureşti în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu Harfa de iarba de Truman Capote. Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul Nunta de piatra, dupa I. Agârbiceanu, în regia lui Dan Piţa. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas pâna în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990).
Mircea Diaconu este membru al Partidului Naţional Liberal şi a fost ales din partea acestei formaţiuni ca senator de Argeş la alegerile din 2008.
sursa: www.wikipedia.org
